O mie de lei! Asta este pensia pe care doi bunici din judeţul Constanţa o primesc după o viaţa de muncă. Din această sumă ei trebuie să îşi îngrijească nepoata de 15 ani, să îşi cumpere medicamente, dar şi hrană. Ei bine.. acest lucru este imposibil. De multe ori, cei doi nu au ce pune pe masă, iar frigul din casă le-a cuprins oaele.
Domnul Ion are 72 ani. Este din judeţul Vaslui, iar în urmă cu câţiva ani, s-a hotărât să se mute într-o localitate din judeţul Constanţa pentru a lucra la vie. O viaţă întreagă a muncit împreună cu soţia sa pentru ca acum… să ducă grija zilei de mâine.
Mâncarea este un lux pentru ei. Dintr-o pensie de o mie de lei a bunicului, le este extrem de greu să se întreţină. Au ajuns să fie condamnaţi la sărăcie şi uitare. Cum şi ei au uitat de frigiderul pe care-l au…asta pentru că este gol dar de multe ori mai cald în el decât în casă iar lemnele pentru foc sau terminat.
Autorităţile…îi tratează cu o idiferenţă autoritară Primarul din comună nici măcar nu a vrut să-i pună pe lista de ajutoare.
Când a văzut că nimeni nu vrea să-i ajute, bunicul Ion a făcut credite la bănci pentru a avea cu ce să mai încălzească locuinţa pe timpul iernii iar acum…nu are cu ce să le mai plătească.
Nepoata lor este în clasa a 9a. Mama ei este plecată în Italia, dar nu are cu ce să-i ajute. Bunicul a făcut sacrificii enorme pentru ca fata să poată participa online la şcoală şi să nu rămână în urmă cu materia.
Soţia lui este bolnavă şi nu de puţine ori… s-a întâmplat ca nepoata să ceară de la farmacie pastile pe datorie, iar asta pentru că durerile bunicii sunt prea mari şi devin insuportabile. La medic…nu au mai fost de ani buni.
Bunicul Ion mai are o grijă. Se gândeşte că atunci când el nu va mai fi, nu va avea cine să aibă grijă de soţia şi nepoata lui. Casa în care locuiesc stă să cadă peste ei. Nu au uşă la intrare, iar perete din spatele casei aproape că se prăbuşeste. Cine doreşte să-i ajute o poate face donând în contul afişat pe ecran. Orice ajutor,indiferent cât de mic…pentru ei este o mare bucurie foarte mare şi…încă o zi de speranţă!
