4 martie 1977, e trecut de ora 9 seara şi la televizor rulează un film bulgăresc. La 21 si 20 de minute, transmisiunea se întrerupe brusc: totul începe să se cutremure, iar sunetul venit din miezul pământului e înfiorător.
56 de secunde mai târziu, se văd urmările seismului de 7,4: tone de moloz, clădiri distruse, ţipete sfâşietoare, haos şi disperare. În doar câteva secunde, sute de mii de vieţi se schimbă. Peste o mie de oameni au murit sub dărâmături, mii de familii au rămas cu traume eterne, iar teama că aşa ceva s-ar putea repeta îşi face loc în sufletele tuturor. Supravieţuitorii simt şi astăzi durerea din acele zile, îşi aduc aminte în detaliu cum s-au agăţat de un fir de speranţă când au petrecut zile în şir sub locul care le era casă. Mărturiile unora dintre ei, chiar acum. Vă avertizez că urmează detalii cu un puternic impact emoţional.
Floarea avea, în martie 77, 35 de ani. Lucra la cofetăria Scala, faimoasa cofetărie de pe bulevardul Magheru din Bucureşti. Ar fi trebuit să ajungă la serviciu în tura de dimineaţă, dar o colegă i-a cerut ajutorul şi a făcut un schimb: a început programul abia în a doua parte a zilei. La ora 21 şi 22 minute a început dezastrul.
Prinsă sub dărâmături, Floarea ştia că trebuia să trăiască. Timp de 3 zile a ţinut mâna rece a colegei sale care nu a avut atât de mult noroc. Nu spera să mai vadă lumina zilei vreodată, dar nici nu putea să renunţe. Deasupra molozului, soţul o aştepta.
Acum, la 46 de ani de la cutremur, Florea încă mai simte frica şi nu crede că sentimentul o va părăsi vreodată.
Floarea este unul dintre supravieţuitorii din '77. La fel este şi Xavier, nepotul lui Nicolae Ceauşescu. Avea doar 5 ani la cutremur, însă noapte aceea nu o va putea uita niciodată. Era acasă cu părinţii lui. Locuiau în blocul din spatele Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti, pe strada Bibliotecii. Vecini de bloc îi erau Doina Badea şi Toma Caragiu.
Au urmat 3 secunde de cădere în gol. Podeaua s-a surpat, iar Xavier a căzut peste tatăl lui. După…linişte!
Timp de 6 ore au aşteptat ca cineva să îi slaveze, iar odată scoşi de sub dărâmături au fost duşi direct la spital. Xavier a scăpat doar cu câteva vânătăi, tatăl lui însă a stat internat 7 luni. O ţeava i-a străpuns spatele, iar piciorul drept i se dislocase. Pe mamă nu a mai apucat să o vadă vreodată.
Cutremurul din 1977 l-a marcat teribil, iar traumele sunt încă vii. Îi este frică de înălţimi şi nu poate zbura cu avionul.
Cutremurul din 1977 a pus România pe locul 80 în lume cu cele mai mari seisme din istorie. Numai în Bucureşti 1.391 de oameni au murit în acea noapte.
