A fost odată un sat, care n-avea străzi, n-avea canalizare, n-avea prea mulţi copii, dar avea o şcoală care, după o cheltuială de 180 de mii de euro, se învârtea după soare. Şi nu se întâmpla demult povestea noastră, ci chiar acum, în Botoşani, unde clădirea proaspăt renovată stă cu lacătul pe ea, pentru că nu sunt destui copii în cătun pentru care ar merita să fie deschisă. Şcoala cea frumoasă a rămas singură şi pustie, iar şcoala cea veche, din comună, care e la 5 kilometri de sat, îi primeşte şi pe copiii din Puţureni.
Au mai rămas acum 540 de locuitori în Puţureni. Printre ei, se ascund 12 copii de vârsta şcolii. Dar în 2015, autorităţile au decis că şcoala trebuie renovată. Costul final a ajuns la 180 de mii de euro. Iar edilul comunei e într-o situaţie dificilă: ce poate face cu acest imobil reabilitat şi atât de frumos?
Cei 12 elevi rămaşi în sat au fost transferaţi, din motive de rentabilitate, la o alta şcoală, care e la 5 kilometri distanţă. Pentru a ajunge acolo, în fiecare dimineaţă, copiii sunt duşi de părinţi sau bunici la microbuz. A cărui staţie e în centrul satului Puţureni, fix lângă şcoala recent renovată.
Acum, şcoala din Puţureni rămâne la fel de pustie precum multe altele din satele româneşti depopulate în ultimii ani.
