Războiul a schimbat viaţa multor copii din Ucraina. Zilele de refugiu au reprezentat o nedorită vacanţă. Puţini sunt cei
care odată ajunşi în România şi-au putut relua cursurile sau orice activitate care să le amintească de o viaţă normală.
Copilăria a luat brusc pauză, iar în locul ei a venit o realitate crudă şi un viitor cât se poate de incert.
Veronica are 13 ani. Nu şi-a mai văzut părinţii de o lună. Când a început războiul, mama ei a adus-o în România. De
atunci se află în grija surorii ei mai mari.
Părinţii ei se află în acest moment la Cernăuţi, la 40 de kilometri de graniţa românească. Deocamdată sunt în
siguranţă. Ruşii nu au bombardat Bucovina de Nord.
La scurt timp după ce a ajuns în România, Veronica s-a înscris la şcoală. Acum este elevă în clasa a 7 a la şcoala 88 din Capitală.
S-a integrat uşor. La Cernăuţi a învăţat limba noastră de la etnicii români care locuiesc în oraş.
Deocamdată, Veronica îşi va continua studiile la Bucureşti. Dorinţa ei cea mai mare este însă să se întoarcă acasă,
alături de părinţii şi bunici.
