Şcoala începe anul acesta cu schimbări de proporţii. Reforma nu atinge însă şi una din problemele eterne ale învăţământului românesc. Infrastructura deficitară. Aşa că la fiecare început de septembrie, zeci de mii de elevi vor merge la cursuri în şcoli care stau să cadă pe ei şi cu toalete în fundul curţii. Nici la capitolul cadre didactice nu stăm mai bine. Sunt locuri în care nici un dascăl nu vrea să predea, aşa că mai multe unităţi de învăţământ riscă să fie închise. Este şi cazul unei şcoli din judeţul Alba.
Cu mai puţin de 300 de locuitori, satul Purcăreţi din judeţul Alba se află la o altitudine de o mie de metri, în Muntii Sebeşului. Gradiniţa satului s-a desfiintat deja din cauza numărului mic de copii înscrişi, iar la şcoala este frecventată puţin de 30 de elevi. Casele sunt rispite, aşa că mulţi copii parcurg şi 10 kilometri pe jos pentru a ajunge la cursuri. Singurul cadru didactic de aici e nevoit să dormă în şcoală. Distanţa e prea mare pentru a putea face naveta.
Învăţătorii vin şi pleacă din acest sat. La fel a făcut şi cel de anul trecut. An de an, oamenii se tem că începutul de an şcolar va găsi cancelaria complet goală.
În alte zone, comunităţile sunt atât de sărace încât renovarea şcolilor nu s-a mai făcut de zeci de ani. În Mureş, la şcoala din satul Oroiu, ţigla de pe acoperiş stă să cadă. Condiţiile de ev mediu sunt vizibile la fiecare pas. Iar modernizarea şcolii nu e niciodată o prioritate.
Statisticile arată că peste patru mii de unităţi de învăţământ din România au încă toaletele în curte.
