Lacrimile omului conţin o substanţă care atenuează agresivitatea, potrivit cercetătorilor, care cred că picăturile ar fi putut evolua de-a lungul timpului pentru a proteja bebeluşii care plâng când li se face un rău, relatează News.ro
Mirosirea lacrimilor emoţionale ale femeilor a redus agresivitatea masculină cu peste 40% în testele computerizate şi a determinat schimbări corespunzătoare în creier, deşi oamenii de ştiinţă care au realizat studiul cred că toate lacrimile umane ar avea un efect similar.
"Reducerea agresivităţii a fost impresionantă pentru noi, pare reală", a declarat Noam Sobel, profesor de neurobiologie la Weizmann Institute of Science din Israel. "Indiferent ce se află în lacrimi, reduce efectiv agresivitatea".
Charles Darwin a rămas nedumerit cu privire la rostul plânsului. Scriind în The Expression of Emotions in Man and Animals (Expresia emoţiilor la om şi animale) în 1872, el a declarat că plânsul este "fără scop, precum secreţia de lacrimi în urma unei lovituri în afara ochiului".
Dar în cei 150 de ani care au trecut de atunci, cercetătorii au propus tot felul de roluri, de la semnalizarea vulnerabilităţii şi a neputinţei până la eliminarea bacteriilor din ochi.
Lucrările anterioare din laboratorul lui Sobel au arătat că adulmecarea lacrimilor femeilor reduce testosteronul masculin, dar nu era clar dacă acest lucru afecta comportamentul. La animale, situaţia este mai clară: şobolanii, de exemplu, se acoperă de lacrimi pentru a se proteja de agresori.
Pentru cel mai recent studiu, Dr. Shani Agron şi alţii din laboratorul lui Sobel au colectat lacrimile care se rostogoleau pe feţele femeilor în timp ce acestea vizionau filme triste. Cercetătorii nu au făcut reclamă în mod special pentru donatori de lacrimi de sex feminin, dar aproape toate cele care s-au prezentat au fost femei, dintre care şase au fost selectate pentru că produceau lacrimi cantităţi mari.
În cadrul experimentelor au fost implicaţi 31 de bărbaţi care au mirosit fie soluţie salină, fie lacrimi de femeie, înainte de a li se lipi pe buza superioară tampoane cu picături. Bărbaţii au luat apoi parte la un joc computerizat folosit în psihologie pentru a provoca un comportament agresiv prin scăderea nedreaptă a punctelor jucătorilor.
Comportamentul agresiv, sub formă de răzbunare, a fost cu 43,7% mai mic atunci când bărbaţii au adulmecat lacrimi de femeie faţă de soluţie salină, scriu cercetătorii în Plos Biology. Testele suplimentare efectuate într-un scaner cerebral au arătat că cei care adulmecau lacrimi aveau mai multă conectivitate funcţională între regiunile care se ocupă de mirosuri şi agresivitate, în timp ce activitatea în reţelele cerebrale pentru agresivitate era mai scăzută. "Această substanţă chimică pare să orchestreze răspunsul creierului la agresiune", a spus Sobel.
Una dintre nedumeririle cu care s-au confruntat cercetătorii a fost faptul că, în timp ce rozătoarele au un sistem senzorial care poate detecta astfel de substanţe, nu se cunoştea nicio modalitate pentru oameni de a face acest lucru. În cadrul testelor de laborator, cercetătorii din echipa de la Universitatea Duke au descoperit că patru tipuri de receptori de pe neuronii care detectează mirosul au fost activaţi de lacrimile umane, sugerând că acestea ar putea răspunde la substanţa care atenuează agresivitatea.
Este puţin probabil ca substanţele chimice din lacrimi să aibă un impact semnificativ asupra interacţiunilor sociale ale adulţilor, recunoaşte Sobel, dar el speculează că este posibil ca această compoziţie a lacrimilor să fi evoluat pentru a proteja bebeluşii vulnerabili.
"Bebeluşii nu pot spune: "Nu mai fi agresiv cu mine". Ei sunt foarte limitaţi în capacitatea lor de a comunica şi sunt şi neajutoraţi. Ei au un interes în a reduce agresivitatea şi acest lucru reflectă trista realitate a agresiunii faţă de bebeluşi", a spus el.
Ad Vingerhoets, profesor emerit de emoţii şi bunăstare la Universitatea din Tilburg, care nu a fost implicat în acest studiu, a declarat: "Are sens dacă lacrimile inhibă într-un fel agresiunea, deoarece este cunoscut faptul că bebeluşii care plâng mult sunt expuşi riscului de abuz fizic. S-ar putea să-i ajute să supravieţuiască".
Dr. Minna Lyons, psiholog la Universitatea John Moores din Liverpool, a declarat că reducerea agresivităţii a fost "remarcabilă", dar a avertizat că este important ca studiile privind comportamentul uman să fie reproduse înainte de a trage concluzii importante.
"În viaţa reală, lucrurile se pot desfăşura diferit. Lacrimile ţintelor violenţei domestice pot face puţin pentru a reduce agresivitatea autorului. De ce nu funcţionează chimiosemnalizarea în aceste circumstanţe?", a spus ea. "Contextul social al plânsului este complicat şi bănuiesc că reducerea agresiunii este doar una dintre multele funcţii potenţiale ale lacrimilor".
Laboratorul lui Sobel speră să identifice ingredientul activ din lacrimi. Acest lucru ar da posibilitatea pentru fabricarea substanţei şi, eventual, utilizarea acesteia pentru a reduce tendinţele agresive.
