Este greu, dar se poate şi în Romania. Ce? Orice. De exemplu să creşti arbusti fructiferi - pentru zmeură, mure şi coacaze, ca să mâncăm fructe din România. Până la boabele catifelate şi aromate, însă, e un drum spinos. Raluca Al-Haddad a încercat să afle cum arată zmeura înainte de a fi zmeură. Pentru campania Prima News şi FOCUS ,,Suţinem România, mănâncă româneşti!"
O vedem aşa. Pe rafturile magazinelor, pe marginea drumului, în cornete de hârtie vândute de comercianţi ambulanţi, câteodată o culegem chiar noi, în timpul plimbărilor prin pădure.
Gabriel Achim, însă, a avut o viziune. Aşa că singura lui variantă, ca să-şi poată transforma visul în realitate, a fost munca. Pe brânci. Prima investiţie: 14 mii de euro. Pe care nu i-a avut, dar şi-a vândut casa. Iar proiectul l-a început împreună cu familia, 4 oameni în total: el, mama, tatăl şi o altă rudă îndepărtată, care a rămas până astăzi cu ei. Scopul lor a fost să facă o pepineră de fucte de pădure. Care există astăzi, după 16 ani, şi are 52 de mii de metri pătraţi.
Povestea începe în anii 2000 când, student la Agronomie fiind, Gabriel făcea rost de bani ca taximetrist. Apoi, a plecat din ţară, a ajuns în Spania şi a lucrat prima oara în acest domeniu . A învăţat lucrurile practic. Şi-a vândut şi visul domestic. Doar aşa avea ce investi.
Dar totul a fost foarte greu. În primii ani nu au câştigat nimic, doar au pus bani din buzunar. Acum are o cifra de afaceri de 150.000 de euro anual. În 2008 ca sa lucreze toate randurile, aveau nevoie de 3 zile a cate 12 ore de munca, acum au un tractor care face totul in 3-4 ore.
A mai avut si alte piedici. În România nu era decat un singur soi de zmeura. Iar oamenii nu au încurajat deloc ideea, erau obisnuiţi ca în Barăgan culturile sa fie de porumb, grau, floarea soarelui. Ideea lui era de neconceput pentru localnici.
Din acest motiv, şi mâna de lucru era inexistentă. Au fost nevoiţi să inveţe ca să devină profesori pentru viitorii lor angajaţi. Mai ales că o cultură în aer liber este mult mai greu de menţinut decât una în condiţii controlate, mult mai productivă.
Nu vinde fructele, ci lăstarii. Iar acum clientii lui - persoane private, ferme mici şi foarte rar lanţuri mari de magazine - vin inapoi dupa ce cumpără copăceii, ca să înveţe cum să îi crească. El îi primeşte si ii invata tot felul de trucuri. Acum plantele abia încep să iasa din pământ, dar în câteva săptămâni vor avea un metru şi jumătate.
Gabriel crede cu tărie că orice efort merită făcut si ar trebui să mâncăm cât mai mult din România.
foto: agrobiznes.md
