Bucureşti e al 3-lea cel mai potrivit oraş din lume în care să fi gamer. Asta spune un studiu din domeniul performanţei internetului, iar principalele motive sunt legate de viteza bună a internetului şi de costurile mici ale nivelului de trai de aici. Paradoxal însă, în România nu există meseria de gamer pentru că nu avem o lege clară pentru asta. Astfel, cei pasionaţi ajung să improvizeze pentru a putea trăi din pasiunea care în alte ţări este un job full time,remunerat consistent.
Aşa începe o zi din viaţa unui pasionat de gaming care încă nu poate spune că aceasta este meseria lui. Deşi şi-ar dori. Lucian se ocupă împreună cu Teodora de emisiuni live online pe reţelele sociale. Acolo, urmăritorii îi văd în timp real cum joacă, dar combină partea de gaming cu cea de entertaining.
Au câteva zeci de mii de urmăritori, asta deşi în viaţa de zi cu zi au alte meserii. Aşa că gamingul este încă la nivel de hobby chiar dacă, împreună cu transmisiunile facute pe reţelele de socializare, implică la fel de multă muncă precum un job obişnuit.
Alexandru Rădulescu, sau Andu cum este cunoscut în lumea jocurilor video, s-a apropiat de gaming jucând fotbal. S-a accidentat, aşa că acum joacă doar din faţa ecranelor. Anul trecut a câştigat o competiţie virtuală de fotba. Cu toate astea, munca nu îi poate fi remunerată. Aşa că îmbină fotbalul cu streaming ul online.
Industria de gaming se împarte în mai multe caregorii. Astfel că cei pasionaţi pot intra în lumea jocurilor video şi altfel. Creează conţinut.
Potrivit unui studiu, în România sunt aproximativ 8 milioane de oameni care accesează jocuri video cel puţin o dată pe lună. Cei mai mulţi o fac de pe telefonul mobil, iar, deşi pare greu de crezut, femeile o fac într-o măsură mai mare decât bărbaţii. 75% dintre cei care se joacă o fac pentru a se relaxa după o zi grea.
