De mulţi ani de zile, problema prevenţiei şi identificării celor mai bune soluţii de management care să facă în aşa fel în crizele să nu se transforme în catastrofe reprezintă principala preocupare a politicienilor din ţările acelea unde se practică buna guvernare.
Dacă ne-am decis că suntm prea mici pentru asemenea jocuri şi că imaginea cea mai corectă a nivelului vieţii noastre politice jeste rezumată la sacul mortuar al doamnei senator Şoşoancă, asta nu înseamnă că toţi ceilalţi procedează la fel. Dimpotrivă, investesc fonduri apreciabile, din toate sursele şi rezervele bugetare disponibile pentru a finanţa studiile echipelor de prospectivă care să le aducă cât mai rapid o imagine coerentă a viitorului în care, pe mai departe, să poată fi investite resursele ţării. Principalele agenţii de informaţii mobilizează echipe multidisciplinare, din ce în ce mai complexe, puse acum sub presiunea enormă şi imediată de a da răspunsul la întrebarea: cât timp va trece până când urmează să se suprapună elemente separate cauzatoare de criză, deja în plină acţiune fiecare pe domeniul său special, astfel încât, în corelaţie cu "virusul X" care va provoca următoare pandemie, să ducă la o disrupţie majoră de sistem care să afecteze modul în care este construită civilizaţia umană aşa cum o ştim azi.
