Sunt azi 37 de ani de la cel mai mare dezastru ecologic din istoria umanităţii. Pe 26 aprilie 1986, în miezul nopţii, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. Focul a ars neîncetat timp de 10 zile. Urmările: în atmosfera din Europa de Est şi de Vest au ajuns cantităţi uriaşe de substanţe radioactive. Numai datorită măsurătorilor din vest a aflat lumea de dezastrul de la Cernobîl.
56 de oameni au murit în primele zile de după explozie. Însă numărul total al celor afectaţi de radiaţii, oameni din Ucraina, Rusia şi din restul Europei, a ajuns, conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, la peste 8 milioane, în perioada 1986-2005. A existat, totuşi, şi o parte pozitivă: explozia de la Cernobîl, secretomania sovietică, revoltele mute de după au însemnat, cel mai probabil, şi începutul sfârşitului comunismului în Uniunea Sovietică şi în Europa de Est.
Sâmbătă, 26 aprilie 1986, imediat după miezul nopţii, ora 1,23 de minute şi 50 de secunde. Două explozii produse în urma unor teste de siguranţă au distrus reactorul şi clădirea celui de-al patrulea bloc energetic al centralei atomice de la Cernobîl. Testul pentru închiderea controlată a reactorului a eşuat. Incendiul care a urmat a ridicat în aer tone de particule radioactive. Accidentul a fost pus pe seama unei erori umane, a administraţiei ineficiente şi a deficienţelor în designul reactorului.
Autorităţie sovietice au tăcut zile la rând, fără să anunţe, în interiorul ţării sau în afară, ce s-a întâmplat. Au tăcut în legătură cu gravitatea exploziei şi a urmărilor, deşi ştiau că există un pericol radioactiv. Mai mult, mii de voluntari din întreaga Uniune Sovietică au fost trimişi în oraş pentru a ajuta la lchidarea incendiului şi la curaţarea zonei. Locuitorii din Pripiat, oraş tânăr, infiinţat după deschiderea centralei, au fost evacuaţi după 36 de ore de la accident. Şi nici lor nu li s-a spus adevărul.
Dezastrul de la Cernobîl a fost ”probabil adevărata cauză a prăbuşirii Uniunii Sovietice”, lucru recunoscut de Gorbaciov la zeci de ani de la tragedie. Mihail Gorbaciov, atunci secretar general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, a făcut prima declaraţie la 18 zile după dezastru - pe 14 mai 1986.
Explozia şi incendiile au răspândit de peste 400 de ori cantitatea de substanţe radioactive faţă de bomba atomică de la Hiroshima peste o mare parte din URSS, în partea vestică şi în ţăril europene.
Cea mai periculoasă zonă este cea din vecinătatea reactorului 4, spun specialiştii. Aici este unul dintre cele mai radioactive perimetre de pe glob. Cantităţile uriaşe de substanţe radioactive au ajuns şi în România. În România, copiii şi tinerii au primit pastile cu iod, la câteva zile de la explozie. Totuşi, efectele s-au văzut, peste puţini ani.
La Cernobîl, a ajuns şi un fotograf român.
Potrivit unui studiu publicat în 2010, un milion de oameni din zeci de ţări, printre care şi România, au murit din cauza contaminării radioactive. În nici 2 decenii de la tragedie, 125.000 de oameni din cei 830.000 care au participat la operaţiunile de decontaminare şi sigilare a reactorului nuclear şi-au pierdut viaţa.
