Economia globală intră într-o furtună perfectă, odată cu suprapunerea, din nou, a nenumărate crize: criza energetică chineză care are impact global, criza containerelor şi a lanţurilor de furnizori, criza industriei imobiliare şi a proprietăţilor chineze şi frânarea bruscă a economiei chineze care antrenează spirala crizei economice globale.
Iar aceste crize se suprapun peste pandemie şi încălzirea globală, realizând o chintesenţă între crizele naturale şi cele provocate de om, efecte secundare ale ignorării unei situaţii existente şi măsuri nepotrivite care au efecte secundare majore. În centrul crizei China, un gigant economic global care are mişcări bruşte pe piaţă şi e incapabilă să combine conducerea centralizată ideologică a Partidului Comunist şi liderului dictaturii maoiste Xi Jinping cu economia de piaţă şi nevoia de inventivitate şi adaptabilitate dinamică a măsurilor economice ale pieţei contemporane.
