În cutremurul din 4 martie 1977 au murit peste 1.500 de oameni, aproape 1.400 în Bucureşti. La 44 de ani de la cutremur, riscul rămâne la fel de mare, clădirile nesigure s-au degradat constant, iar urmările unui cutremur similar sunt dificil de estimat.
Potrivit unui scenariu folosit în 2018 de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) la simularea unui cutremur de 7,5 grade, urmările acestuia erau estimate la 4.380 de morţi, 8.040 de răniţi, şi aproximativ 50.000 de persoane rămase fără adăpost. Exerciţiul DSU lua în considerare că şase spitale din Bucureşti ar fi distruse, iar 23 ar fi distruse parţial. 48.000 de consumatori ar rămâne fără electricitate şi 55.000 fără alimentare cu apă.
Ce s-ar întâmpla concret e dificil de estimat, dar inginerul Matei Sumbasacu, co-fondator al Re:Rise - Asociaţia pentru Reducerea Riscului Seismic spune la Europa Liberă că situaţia din acest moment poate fi considerată mai gravă decât în 1977:
„Au trecut 44 de ani în care nu ne-am asigurat că nu se mai repeta un episod ca în '77, ba chiar ne-am supra-expus şi supra-vulnerabilizat între timp”.
Potrivit Re:Rise, Bucureştiul este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. Oficial sunt circa 350 de clădiri cu risc ridicat de prăbuşire în cazul unui cutremur major. Mai exact, Bucureştiul are aproximativ 6.000 de apartamente expuse unui risc iminent, la care se adaugă spaţiile comune, zonele comerciale, restaurantele, barurile, spaţiile de lucru şi birourile cuprinse în aceste clădiri.
Dar, afirmă membrii Asociaţiei, în realitate, lista imobilelor vulnerabile este cu mult mai mare. „Conform calculelor Re:Rise privind rezistenţa clădirilor la acţiuni seismice, în Bucureşti avem peste 2.200 de imobile vulnerabile la cutremur, însumând, cel mai probabil, zeci de mii de apartamente şi spaţii comune. Iar la toate aceste cifre se adaugă restul localităţilor din România expuse activităţii seismice din Vrancea.”
Matei Sumbasacu, care este inginer constructor, specializat în analiza şi structura clădirilor cu risc seismic, spune că abordarea realistă a autorităţilor ar trebui să însemne, în prezent, punerea la punct a intervenţiei şi reacţiei de urgenţă la viitorul cutremur.
Cutremurul poate veni înainte de finalizarea consolidării. Autorităţile trebuie să se pregătească pentru intervenţie, spune Matei Sumbasacu, populaţia să conştientizeze riscurile şi să îşi ia măsurile de bază: pregătirea unui „rucsac” de urgenţă (cu apă, trusă de prim ajutor, mâncare neperisabilă, acte, bani, fluier etc.) să se asigure că mobila din locuinţă este fixată bine, să aibă un plan cu paşii de urmat în cazul unui cutremur.
