De puţine ori în istoria recentă a omenirii se întâmplă că un sfert din populaţia lumii să-şi voteze viitorul în acelaşi an. Iar 2024 este un astfel de an, probabil unul dintre cei mai importanţi din ultimii 30 de ani. Pentru că în următoarele 12 luni, vor fi alegeri prezienţiale în SUA şi Rusia şi vom avea alegeri europene care vor duce la modificarea echilibrelor politice din Parlamentul European.
Pe toate continentele, în 50 de naţiuni vor fi alegeri. Două miliarde de oameni — unul din patru din populaţia planetei — vor vota. Se vă vota în cea mai mare ţaăa musulmană din lume, Indonezia. La fel şi în Algeria, Africa de Sud şi Tunisia, Iran, Mexic, Panama, Uruguay şi Venezuela. Iar Taiwan-ul îşi alege anul acesta preşedintele sub presiunea crescândă a Chinei.
Alegeri vor fi mai peste tot în Europa: în Finlanda, Portugalia, Lituania Belgia sau Austria. Vor fi şi în Croaţia Slovacia şi România sau Marea Britanie. În Ucraina, alegerile prezidenţiale planificate iniţial pentru începutul lunii martie au fost anulate din cauza menţinerii legii marţiale, în condiţiile în care războiul cu Rusia este încă în desfăşurare.
La finalul lui 2024, lumea, aşa cum o ştim astăzi, s-ar putea să nu mai existe. S-ar putea că unii lideri să îşi încheie cariera politica iar alţii, marginali sau contestaţi acum, să fie în centrul mişcărilor mondiale. Dar un lucru este cert: este un an al alegerilor şi al schimbărilor geopolitice majore.
”Există două mari cunoscute în 2024: Vladimir Putin va câştiga lejer un nou mandat de preşedinte, iar PSD este deja în finală cu zece luni înainte de alegerile prezidenţiale, aşa cum a fost din 1990 până în 2019. Problema în România e următoarea: va reuşi dreapta să câştige din nou alegerile prezidenţiale unindu-se împotriva PSD sau de această dată vom repeta scenariul anului 2000 când Ion Iliescu l-a învins pe Vadim Tudor pe principiul răului cel mai mic, un principiu pe care şi-l doreşte astăzi cu ardoare Marcel Ciolacu.
El va candida la alegerile prezidenţiale doar dacă va fi sigur că poate să intre în finală fie cu George Simion, fie cu Diana Şăşoacă. Altfel, în cazul în care dreapta va reuşi să intre acolo şi să se coalizeze, Ciolacu va avea soarta tuturor liderilor şi candidaţilor PSD de la Ion Iliescu încoace.
În ceea ce priveşte candidaturile lui Mircea Geoana şi a Laurei Codruţa Kovesi, ele ar dinamita pur şi simplu scena politică şi nu vreau să folosesc cuvinte mari la început de an, dar asta ar însemna.
Mircea Geoană e o surpriză şi nu prea. El vine din postura de secretar general adjunct al NATO, a fost lider PSD, a fost Ministru de Externe, are o biografie puternică, este pro american, pro NATO, dar nu are un partid un partid în spate care să-l susţină. Şi nu ştiu dacă electoratul nostru a ajuns la o asemenea maturitate încât să prefere un independent.
Teoretic, el ar avea şanse, dar numai cu condiţia să fie susţinut de PSD. Dar nu cred că Marcel Ciolacu îi va lăsa acest culoar liber lui Geoană. Pentru că în momentul în care Geoană ajunge preşedinte, nu mai văd cum Ciolacu mai poate rămâne în fruntea partidului.
Ciolacu în momentul de faţă încearcă să câştige timp. El trage de timp, nevrând să-şi anunţe candidatura de pe-acum. Orice candidat anunţat la alegeri cu mai mult de şase luni înainte de scrutin nu rezistă, de aceea el încearcă să împingă cât mai mult anunţul candidaturii sale. Altfel, va fi ”tocat” zi de zi, va fi carne de tun.
Nu aş exclude varianta ca Ciolacu să găsească un candidat independent care să-i promită că îl va păstra prim-ministru, unul fără legătură cu politica, altul decât Geoană, pe care să-l pună în vitrină la Cotroceni şi el să conducă ţara şi PSD.
Ar mai putea exista şi scenariul conform căruia Ciolacu să aibă o înţelegere cu Nicolae Ciucă sau cu liberalii prin care aceştia să aibă un candidat la alegerile prezidenţiale care să respecte această promisiune de a-l păstra pe Ciolacu premier. Dar sunt foarte mulţi de ”dacă” şi nu cred că îşi permite să facă asemenea cadouri.
Emil Boc e în momentul de faţă o enigmă politică. El stă foarte bine la Cluj, dar şi în sondajele la nivel naţional. Aud tot felul de scenarii: că ar putea deschide lista PNL la europarlamentare, că ar putea să fie comisar european, că ar putea avea o funcţie la Comitetul Regiunilor de la Bruxelles, că ar putea fi candidatul dreptei la alegerile prezidenţiale. Poate fi, dar nu vom avea acest răspuns decât în luna iunie, după alegerile europarlamentare.
Liberalii sunt şi ei o enigma, ca şi Emil Boc. Dacă vor ajunge undeva la 20% atunci nu cred că vor schimba ceva în interiorul partidului. Dacă, în varianta negativă, se vor duce mai aproape de 15%, vor trebui obligatoriu să se reinventeze cu un alt lider. Dar aici soluţiile sunt foarte puţine, au doar două variante: Emil Boc de la Cluj sau Ilie Bolojan de la Oradea.
Acestea sunt numele în jurul cărora liberalii s-ar putea coagula şi ar putea ataca alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale, ambele nume reprezintă candidaţi puternici capabili să ajungă în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Acolo e miza PNL. Dacă intră în turul 2, indiferent de candidat, are prima şansă să câştige. Pentru că atunci tot polul de dreapta vor trebui să meargă, ca o armată disciplinată, în spatele acestui candidat”, a comentat la Focus 14, Sebastian Zachmann, realizatorul emisiunii Insider Politic.
