Am intrat în presă ca să nu-mi mai aduc aminte. De timpuri, mai ales de oameni. Am rămas repede dezamăgit. Plin de cumetrii, îmbârligături, şacali, papagali, cârtiţe… O lume falsă, debordând de impostură.
Am încercat să-mi croiesc un drum în direcţia lui “aşa nu”. M-au năpădit vremurile. Dar poate nu suficient. Mă consider un supravieţuitor. Nu sunt nici ambiţios, nici suficient de îndărătnic. N-am aşteptări. Nu-mi place optimismul.
Consider că ne merităm soarta, noi toţi. E singurul clişeu în care cred.
WORLD WIDE BANCIU, LUNI-JOI, ORA 22:00