Poveștile cu fantome au captivat întotdeauna și sunt la fel de vechi ca civilizația însăși. Chiar și acum, în 2023, legendele urbane există. În România sunt zeci de locuri despre care oamenii spun că sunt bântuite. Cele mai multe au istorii fascinante. Mănăstirea Chiajna, Pădurea Hoia Baciu sau Casa Sângelui Negru sunt doar câteva dintre locurile unde realitatea și imaginația s-au îmbinat și au creat… legenda. Vă avertizez, urmează informații cu impact emoțional.
La doar câțiva kilometri de agitația din București, în mijlocul câmpului, ruinele unui vechi lăcaș de cult răsar parcă de nicăieri. Și îți lasă impresia că ai putea fi în alt veac. Dincolo de stilul arhitectonic, altceva a făcut mănăstirea Chiajna Giulești faimoasă.
Povești cu fantome și fenomene paranormale s-au răspândit de-a lungul anilor. Documentele consemnează că într-adevăr mănăstirea, terminată în 1790, a fost afectată de ciumă. Câțiva ani mai târziu, turcii au tras cu tunurile în construcție, pe care ar fi confundat-o cu o cetate fortificată.
Clopotul care se aude cum bate provine însă de la bisericuța din apropiere. Acest lucru nu a oprit zvonurile.
La o simplă căutare pe You Tube găsești zeci de clipuri încarcate de tineri care au mers să verifice dacă blestemul există.
În 20012, lângă vechea mănăstire a fost ridicată biserica din lemn și viața monahală a renăscut. Iar ruinele au fost împrejmuite cu un gard.
De la marginea Capitalei, ajungem în centru, pe Strada Mântuleasa. Aici, o clădire părăsită a căpătat un nume macabru.
Legenda a pornit probabil de la amplasarea imobilului: chiar lângă locul unde a fost școala în care a învățat Eliade.
De altfel, fantasticul ocupă un loc central în proza lui Eliade. Strada Mântuleasa a fost cadrul nuvelei cu același nume.
De Casa Sângelui Negru se leagă și alte povești. Se spune că pete întunecate, care semănau cu cele de sânge, apăreau noaptea pe fațada clădirii. Tot aici și-ar fi găsit sfârșitul, ucisă, la sfârșitul anilor 1800, o prostituată căreia i se spunea Bocănitoarea.
Credințele în supranatural sunt la fel de vechi ca specia noastră, spun antropologii.
Toate legendele urbane se leagă de întâmplări reale, în jurul cărora oamenii au construit povești.
Poveștile de groază sunt spuse pentru intensitatea emoțională pe care o produc. Dincolo de orice rațiune, noi, oamenii, tânjim după mai mult. Și ne proiectăm în paranormal fricile existențiale cu care ne confruntăm.